Câteva gânduri despre România.
“De un număr mare de ani, eu nu mai locuiesc în România. Sigur, vin destul de des și nu sunt total deconectat de la situația de aici, dar sunt echilibrat hormonal în privința asta. Adică nu mă aflu în situația de a înjura și de a exploda. Pentru că, din nefericire, peisajul politic românesc este deosebit de trist şi nu poate să provoace decât un dispreț detașat al tuturor celor din afară sau un dispreț îndurerat al celor care sunt legați de această lume și de această societate. Mă rog, acesta este destinul nostru.
Politicienii nu sunt mai demni de dispreț decât noi, toți ceilalți cetățeni. Societatea noastră nu s-a copt și n-a reușit niciodată să atingă un prag de civilizație cât de cât acceptabil. A trăit printr-un soi de mimetism infantil toate formulele și filosofiile politice ale Europei. Într-adevăr, situația arată foarte urât și din afară se vede mai urât ca oricând. Dar, în continuare, putem avea mândria de a fi, totuşi, la coada Europei. Adică nu suntem pe la mijloc. Suntem ultimii. Le-am luat-o înainte până şi bulgarilor.
Obsesia noastră este să ne consumăm energia gândindu-ne ce să facem ca să avem o imagine bună. Eu cred că efortul ar trebui folosit către îmbunătățirea României și nu a imaginii României! Pentru că noi consumăm foarte multă energie și foarte multă pasiune pentru lucruri de suprafață.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu